Spleen

Fericire de-o clipă ce-mi pari eternă
Şterge-mi de pe chip suferinţa de o viaţă ,
Iartă-mi neştiinţa,necredinţa şi păcatele
Şi dă-mi iscusinţa de-a înţelege existenţa
În întruparea ei din neant.

Orbeşte-mă cu lumina razei de soare pure,
A razei de gând ce se pogoară în cugetul meu
Şi a simţirii care să mă deştepte din amorţire
Să scap de visul ce-n toiul nopţii se arată,
Să scap de deşertul ce voia să mă înghită.
Când totul părea pentru totdeauna

Şi totul voia să mă frângă,să se răsfrângă
Am început să-mi simt sufletul,viaţa,
Nu mai eram un om pierdut ,
Şi mi-am amintit ce-a fost ,
A fost momentul când pulsul n-a mai circulat
Căci m-am gândit c-o clipă suferinţa a durat un veac.