luni, decembrie 31

Everything is a love letter


de fiecare dată când vei citi poemul ăsta
sau de fiecare dată când
te vei aşeza în dreapta într-o maşină,
eu voi fi în spatele tău
şi-ţi voi întinde mâna peste umăr -
un gest de apropiere şi împăcare
pe care-l vei reconstitui în minte
întorcându-te mereu spre casă
cu paşii celui care aşteaptă iertarea.

vineri, septembrie 28

Dream Song 131: Come touch me baby in his waking dream


John Berryman 


Come touch me baby in his waking dream
disordered Henry murmured. I'll read you Hegel
and that will hurt your mind
I can't remember when you were unkind
but I will clear that block, I'll set you on fire
along with our babies

to save them up the high & ruined stairs,
my growing daughters. I am insane, I think,
they say & act so.
But then they let me out, and I must save them,
High fires will help, at this time, in my affairs.
I am insane, I know

and many of my close friends were half-sane
I see the rorschach for the dead on its way
Prop them up!
Trade us a lesson, pour me down a sink
I swear I'll love her always, like a drink
Let pass from me this cup

vineri, august 17

Legendele toamnei

"Well, I walked when I shoulda run
And I run when I shoulda walked "

ea străină şi tăcută
se aşezase pe canapeaua din colţ
privind spectacolul ce i se înfăţişa:
câţiva oameni, prieteni buni povestind pe muzică, râzând,
aşezându-se şi ridicându-se de la o masă improvizată de joc.

cărase după ea toată ziua o carte şi se gândea să o citească acasă

el, cel care o adusese în locul ăsta, părea mai mare decât toţi
poate aşa şi era. doar scrisese o carte despre prietenii săi;
i-a făcut pe toţi mici vedete cu pseudonim.
ei îi făcuse cu ochiul, în semn de
complicitate şi simapatie, gândea ea.

unul ridicat de la masă venise lângă ea.
lui nu-i plăcea prietenul ei din cauză că mereu câştiga
 ( uneori jocurile aduc bani sau
strică prietenii - asta avea să afle mai târziu )

începea un joc lung şi a dus-o acasă

era mai uşor să înveţe totul în timp
şi el plănuise să aibă timp
să o înveţe

au urmat lungi nopţi calde de toamnă
în care se desenau cercuri
de bucurie
prin care se propaga sunetul
în toată camera.
doi oameni uniţi în sânge şi oase
care acum
cu vectori de direcţie diferiţi
aleargă în loc să meargă
şi merg în loc să alerge 

sâmbătă, iulie 28

jocurile slăbiciunii


nimeni nu-ţi permite să te joci cu frica

nici măcar tu nu-ţi poţi permite

animalul ăsta de pradă te pândeşte

necondiţionat din pură plăcere sadică

vede şi noaptea, aude şi fără a avea urechi,

simţi cum îţi îngheaţă şira spinării şi

se înconvoaie ca un covrig

te doare toată carnea de parcă cineva

te-ar fi bătut cu o funie înmuiată în sare


când te-a omorât pe jumătate, frica pleacă;

spasmele vor reveni la intervale neregulate

(dacă revin cumva regulat te obişnuieşti).

dar dormi măcar în noaptea asta

să învingi oboseala unei lupte care

ne-a făcut să sfârşim mereu

în alte braţe.

miercuri, ianuarie 25

când cerul devine tavan



vine spre tine în pași eleganți

un dans ce abia atinge pământul

amorul, levitație a corpului

străbătut de frumos

și suspendare în echilibru perfect

dar când se apropie parcă ai

niște bocanci care staționeză pe

inima ta apăsând ca un bolovan



într-o zi, de dimineață,

străină am surprins fața ta.

am dezarmat târziu, într-o noapte

când ploaia transformase totul

în noroi



aveam o carne și un trup

care ne dureau ca după lupte seculare

joi, decembrie 29



Afrodita e o fetiţă rea

crescută să fie adorată

ea crede că toată lumea

o iubeşte. aşa a fost scris

fericirea din Olimp, ştie ea,

e şi pe pământ unde vrea

să coboare-ntr-o zi să o vezi
tu

crede că ambrozia o face

mai inteligentă şi degeaba, nu ştie,

ţie iţi plac buclele care par că

au o existenţă a lor separată

de cea care le poartă

că tu inţelegi cum se fac

răsuceşti firul pe deget şi poţi

să le pui oricărei fizionomii


pe muntele ei Afrodita n-are

priză cu dublu ştecher

curentul e o invenţie. nu există

ea rămâne frumoasă într-o altă lume

ca o islandeză frumoasă doar la ea acasă.


miercuri, iulie 6

beatrice nu știe să joace tabinet


zenaida vs. mihai eminescu
şi dacă

şi dacă ne vom cutremura
de-o simbioză a minţilor
e ca să dăm naştere gândului
şi-ncet să-l şoptim aproapelui

şi dacă vom ajunge a înţelege
adânc şi profund ce vom citi
e ca trivialul gândului să devină
plăcere sublimă a exprimării

şi dacă printr-un mimesis de gradul II
vom atinge suprema ataraxie
e doar ca aleasa beatrice
să ajungă a juca cărţi cu divinitatea