jocurile slăbiciunii

nimeni nu-ţi permite să te joci cu frica

nici măcar tu nu-ţi poţi permite

animalul ăsta de pradă te pândeşte

necondiţionat din pură plăcere sadică

vede şi noaptea, aude şi fără a avea urechi,

simţi cum îţi îngheaţă şira spinării şi

se înconvoaie ca un covrig

te doare toată carnea de parcă cineva

te-ar fi bătut cu o funie înmuiată în sare

când te-a omorât pe jumătate, frica pleacă;

spasmele vor reveni la intervale neregulate

(dacă revin cumva regulat te obişnuieşti).

dar dormi măcar în noaptea asta

să învingi oboseala unei lupte care

ne-a făcut să sfârşim mereu

în alte braţe.