nimeni nu-ţi permite să te joci cu frica
nici măcar tu
nu-ţi poţi permite
animalul ăsta de
pradă te pândeşte
necondiţionat din
pură plăcere sadică
vede şi noaptea,
aude şi fără a avea urechi,
simţi cum îţi
îngheaţă şira spinării şi
se înconvoaie ca
un covrig
te doare toată
carnea de parcă cineva
te-ar fi bătut cu
o funie înmuiată în sare
când te-a omorât
pe jumătate, frica pleacă;
spasmele vor
reveni la intervale neregulate
(dacă revin cumva
regulat te obişnuieşti).
dar dormi măcar
în noaptea asta
să învingi
oboseala unei lupte care
ne-a făcut să
sfârşim mereu
în alte braţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu