And I run when I
shoulda walked "
ea străină şi
tăcută
se aşezase pe
canapeaua din colţ
privind
spectacolul ce i se înfăţişa:
câţiva oameni,
prieteni buni povestind pe muzică, râzând,
aşezându-se şi
ridicându-se de la o masă improvizată de joc.
cărase după ea
toată ziua o carte şi se gândea să o citească acasă
el, cel care o
adusese în locul ăsta, părea mai mare decât toţi
poate aşa şi era.
doar scrisese o carte despre prietenii săi;
i-a făcut pe toţi
mici vedete cu pseudonim.
ei îi făcuse cu
ochiul, în semn de
complicitate şi
simapatie, gândea ea.
unul ridicat de
la masă venise lângă ea.
lui nu-i plăcea
prietenul ei din cauză că mereu câştiga
( uneori jocurile aduc bani sau
strică prietenii
- asta avea să afle mai târziu )
începea un joc
lung şi a dus-o acasă
era mai uşor să
înveţe totul în timp
şi el plănuise să
aibă timp
să o înveţe
au urmat lungi
nopţi calde de toamnă
în care se
desenau cercuri
de bucurie
prin care se
propaga sunetul
în toată camera.
doi oameni uniţi în
sânge şi oase
care acum
cu vectori de
direcţie diferiţi
aleargă în loc să
meargă
şi merg în loc să
alerge 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu