Dilatarea timpului

Praf și fum și pulbere.
E scrum.
Auzi prin fumu ecoul umbrelor?
Vezi fața mea sculptat-n fum?
Și părul meu în bucle mari,
Plin este tot de fumul din țigara ta
"Lasă-mă să te las" îți zic
Căci e o stare ce nu mai trece
Când simți că trupul tău e mai ușor
Și capul deja nu te mai doare
Iar cu-o mână te-ai prins,
Cu-n picior ai atins, Nirvana.
Îmi spui "Te-ai amețit deja!"
Dar lasă, pierdem vremea,
Și mâine nu va mai fi cum a fost ieri
Când totul era beție de cuvinte
Și armonie fiindcă nu priveam
Decât în gol, imaginându-ne,
Ținând în mână scrumul de țigară.
Știu. Te ardea, dar nu durea
Căci îți plăcea așa cum ți-ar plăcea
Și-acum să nu fi stins țigara.
'Mă fascinează modul în care se împrăștie fumul
Convins că duce undeva îmi urmez drumul...'