Loc de întalnire-i doar abisul

Lângă mine erai tu,
suflet dilatat în apă,
Prea aici şi prea departe,
Lung povăţuitor de noapte.

Mult prea nesfîrşit şi
Alungat de muzele toate,
Întors cu fata ta spre spate
Ne-ncîntai cu dorul tău de nemurire.

Umbli gol şi trist ca ultimul om
Purtându-ţi copleşit singurărtatea
Şi te arăţi răutăcios când îţi spune
Omul să stai jos.

N-ai putere să-ţi ridici capul
Spre stelele cerului de noapte,
Cerul apelor întinse şi uitate
Unde luna se ascunde de toate.

Loc de întâlnire-i doar abisul
Unde prins în mreje cade insul,
Slab de înger şi lipsit de vrere
Şi cu o credinţă-n neîncredere.

Joc de umbre şi lumini scaldă
A lui faţă de dorinţi şi de plăceri
Pietre de moara-i sunt acestea
În condamnarea lui la decăderi.